1 octombrie – Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este un prilej de a ne opri pentru o clipă și de a le spune celor care au adunat în anii lor povești, amintiri și experiențe: vă prețuim, vă respectăm și vă suntem recunoscători! Cu această ocazie, Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu” Fălești a găzduit o frumoasă sărbătoare dedicată seniorilor, o întâlnire în care emoția, muzica, dansul și tradițiile au adus împreună mai multe generații.

Oaspeții au avut parte de un program artistic deosebit, pregătit cu multă căldură. Cele mai sincere felicitări au venit din partea copiilor de la Grădinița „Soarele”, grupa „Piticii”, însoțiți de doamnele educatoare Rurac Victoria și Știrbu Ina. Prin cântecele și mesajele lor, cei mici au adus zâmbete și multă bucurie în sufletele celor sărbătoriți.

Un moment muzical aparte a fost oferit de Ansamblul „Crescendo”, condus de Natalia Munteanu, care a încântat publicul prin interpretările sale.

La sărbătoare au participat și membrii grupului de seniori „Armonie”, care au demonstrat prin cântec și dans că energia, buna dispoziție și bucuria de a trăi nu țin cont de vârstă.

Un moment îndrăgit al evenimentului a fost sceneta „Viața la sat”, care a readus în fața publicului atmosfera satului de odinioară, cu tradițiile, oamenii și întâmplările sale. Sceneta a stârnit zâmbete, emoții și, pentru mulți dintre cei prezenți, amintiri dragi din anii copilăriei și ai tinereții.

Această sărbătoare ne-a reamintit cât de important este să păstrăm legătura dintre generații. Copiii au adus prospețimea și inocența lor, artiștii – frumusețea cântecului, iar seniorii – experiența, memoria și înțelepciunea anilor.

A fost o zi în care generațiile s-au întâlnit prin cântec, dans, tradiție și voie bună, transformând biblioteca într-un spațiu al bucuriei și al comuniunii.

💐 La mulți ani tuturor persoanelor vârstnice!

Vă dorim sănătate, liniște sufletească, zile senine și cât mai multe momente frumoase alături de familie, prieteni și oamenii dragi!

A elaborat: Ionel Viorelia, șefa Serviciului Colecții

,,Totul va fi bine…” – o întâlnire cu poezia Mariei Ivanov

În cadrul campaniei naționale ,,Septembrie – nicio zi fără lectură”, parte a Programului Național LecturaCentral, s-a desfășurat o activitate de promovare a cărții și lecturii și apropierea tinerilor de poezia contemporană, având la bază volumul ,,Totul va fi bine” de Maria Ivanov.

 Activitatea a fost concepută ca o discuție de carte, în care lectura s-a împletit cu dialogul, reflecția, exprimarea emoțiilor și exercițiile creative.Scopul întâlnirii a fost de a-i determina pe participanți să descopere poezia  nu doar ca formă literară, ci și ca un spațiu al emoțiilor, al întebărilor și al experiențelor umane.

Întâlnirea a pornit de la titlul volumului ,,Totul va fi bine”.Participanții au fost provocați să se gândească la sensul acestei afirmații și la situațiile în care oamenii au nevoie să audă aceste cuvinte. ,,Când spunem – Totul va fi bine”.  Răsfoind volumul, cititorii au descoperit că poezia Mariei Ivanov nu oferă întotdeauna răspunsuri. Uneori, ea pune întrebări, alteori aduce în prim- plan amintiri, dureri, pierderi, doruri sau realități pe care copii și adulții încearcă să le înțeleagă.

 ,,Ania – lumea privită prin ochii unui copil”

 Unul dintre momentele de reflecție a fost lectura poeziei ,,Ania”, despre o fetiță de doar patru ani, refugiată din Mariupol.Prin vocea copilului, poezia vorbește despre război, frică, pierderea casei și încercarae de a înțelege lumea adulților. ,,Totul va fi bine” – când un desen spune mai mult decât cuvintele. 

O altă poezie asupra căreia ne-am oprit. Povestea lui Adi, copilul care desenează o familie, i-a determinat pe participanți să privească desenul ca pe o formă de exprimare a emoțiilor. Întrebarea ,, Ce poate spune un desen despre ceea ce simte un copil, chiar dacă el nu spune nimic?”  a generat răspunsuri și interpretări diferite, demonstrând că lectura poate deveni un prilej pentru dezvoltarea empatiei și a sensibilității.

,,Cea mai frumoasă rochie” – despre pierdere și familie

 Poezia a adus în discuție o altă dimensiune a volumului – pierderea unei persoane dragi și felul în care amintirile rămân cu noi. Întrebarea ,,De ce unele lucruri devin cele mai importante amintiri?” a oferit fiecărui participant posibilitatea de a privi poezia dintr-o perspectivă personală. ,,Podelele nespălate” – casa bunicilor și copilăria. O atmosferă diferită a fost creată de această poezie, care readuce în prezent imaginea casei bunicii și a verilor copilăriei. Astfel, poezia a devenit o punte între experiența autoarei și propriile amintiri ale cititorilor. Am realizat jocul ,,Poezia care…”, unde fiecare copil a selectat versurile care i-au trezit emoție sau un gând. Fiecare idee a devenit o mică rază de speranță.

,,Totul va fi bine atunci când…” La final, participanții au revenit la titlul volumului. Fiecare a primit un bilețel și a completat propoziția. Răspunsurile au devenit adevărate mesaje de speranță: atunci când avem pe cineva alături, când știm să iubim, când nu renunțăm, când suntem ascultați, când ne simțim în siguranță. Bilețele au fost adunate în ,,Borcănașul cu speranțe”, transformând finalul activității într-un moment cald și frumos.

  Biblioteca continuă să promoveze lectura ca pe o experiență vie, capabilă să apropie oamenii de carte și, în același timp, de propriile lor emoții și întrebări.

 Pentru că , uneori, o poezia nu ne oferă un răspuns. Ne oferă ceva mai important: o întrebare la care merită să ne gândim.

                                                                          A elaborat: Bucatari Olesea, bibliotecară principală