Leonida Lari – poeta care a scris cu lumină

 

„ Se face ziua albă și încă n-am dormit

Pe acest pământ pe care cumva m-am ispășit.

Privesc tăcută-n soartă, paharul meu e plin,

M-am isprăvit cu o viață de luptă și de chin”…

Ziua albă de Leonida Lari

     Poetă, prozatoare, eseistă, traducătoare, Leonida Lari (numele adevărăt Liuba Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949 în familia învăţătorilor Ion şi Nadejda Tuchilatu din s. Bursuceni, Sângerei. Între 1956 şi 1966 urmează şcoala medie de cultură generală, apoi studiază la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1966-1971). Activează la Muzeul Republican de Literatură ,,Dimitrie Cantemir” din cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1971-1973), redactor la Editura „Cartea moldovenească” şi la săptămânalul „Literatura şi arta” (1976-1979), redactor-şef al ziarului „Glasul Naţiunii” (din 1989). În anul 1975 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În anii 1988-1991 s-a aflat printre fruntaşii mişcării de emancipare naţională din Basarabia. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova (1990-1992). Între 1990 şi 1997 a stat în fruntea Ligii Creştin Democrate a Femeilor din Moldova. Între 1992 şi 2008 este deputat în Parlamentul României. În 1964 debutează cu un ciclu de versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei”, iar în 1968 publică un amplu grupaj de versuri în revista „Nistru”. La 18 ani îşi ia pseudonimul Leonida Lari. Versurile tinerei poete sunt apreciate de critica literară şi recomandate de Uniunea Scriitorilor pentru a fi editate în volume. Prima sa carte, Piaţa Diolei (1974) este calificată de critici ca una dintre cele mai interesante apariţii din colecţia ,,Debut”. Au urmat volumele de poezii şi eseuri Marele vânt (1980), Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Dulcele foc (1989), Anul 1989 (1990), Lira şi păianjenul (1992), Al nouălea val (1993), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), Aldebaran (1996), Între îngeri şi demoni (1998), Avatar (1999), Învingătoarele spaţii (1999), Răstignirea porumbeilor (2003), Epifanii şi Teofanii (2005), Infinitul de aur (2006), Sibila (2006), 101 poeme (2009), Inorogul (2013), Se duce vara vieţii (2013) ş. a. Scriitorul Andrei Lupan nota că versurile Leonidei Lari „ne relevă un glas poetic inedit, bine cultivat”, iar Ioan Alexandru găsea în cărţile ei „poeme de o rară frumuseţe şi adâncime”, cu „un stil propriu, acea marcă originală, acea stare lăuntrică înaltă, inimitabilă”. S-a manifestat şi ca o dăruită scriitoare pentru copii. În 1988 editează cartea de basme pentru adolescenţi Insula de repaus (reeditată în 2000), urmată de plachetele de versuri Lumina grăitoare (1989), Un delfin visător (2003) ş. a. A tradus din marii poeţi ai lumii: E. Poe, Novalis, Ch. Baudelaire, A. Puşkin, M. Lermontov, S. Esenin M. Ţvetaeva ş.a. Creaţia poetei Leonida Lari este tradusă în franceză, germană, spaniolă, italiană, rusă, sârbă, letonă, estonă, georgiană etc. Dintre cele mai importante premii şi distincţii vom menționa: Premiul literar ,,Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991 – pentru volumul Dulcele foc); Premiul Naţional „România Mare” – pentru întreaga activitate poetică şi civică (1994); Premiul Cenaclului „Flacăra”; Premiul revistei „Cronica” (Iaşi); Premiul „Sf. Gheorghe” al Festivalului literar „Drumul de spice” din Uzdin (Voivodina, Serbia), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008) ş. a. În 1996 i s-a acordat Ordinul Republicii. S-a stins din viaţă la 11 decembrie 2011 în urma unei boli incurabile. A fost înmormântată la Cimitirul Central din Chişinău.

Lari, Leonida. Anul 1989 / Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1990. – 188 p.

Istorie

„Neam de viţă rară, neam daco-roman

Cu strămoşi pe nume Decebal, Traian

Am trecut prin moarte, am născut eroi,

Am robit atîta, că-am uitat de noi.” …

Lari, Leonida. Dulcele foc/ Leonida Lari. – Bucureşti : Ed. Univers, 1991. – 333 p.   

Prezenta antologie este o carte de sinteză din creaţia lirică a Leonidei Lari. Alături de poezia de dragoste, convulsionată de nostalgia trecerii şi de reveriile cosmice, asistăm la o radicalizare a vocii scriitoarei. Această radicalizare e vizibilă în poezia militantă, politică şi socială, evoluînd spre manifestul liric, spre pamflet şi satiră.

Lari, Leonida. Lira şi păianjenul/ Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1992. – 224 p.

Lac în cer

„E-o zi de toamnă-n plină vară,

E-un abur trist, împătimit,

Şi-i o lumină ce ne ară

Ca pe-un pămînt părăginit.

                            E-o ploaie rece ca de gheaţă,

                            E cu omidă orice măr

                            Şi e o pasăre de ceaţă

                            Care deschide-un lac în cer.” …

Lari, Leonida. Al nouălea val / Leonida Lari. – Ch. : Ed. Glasul, 1993. – 124 p.

Valul al nouălea

„Mă-nchid tăcut precum un zid în nor

Şi după mine nu las nici o punte,

Pentru că-n tot ce-a fost înălţător

 Au început curentele mărunte.” …

Lari, Leonida. Inorogul / Leonida Lari. – Ediție bilingvă româno-spaniolă, Ch. : Prut, 2013. – 152 p.

 E aceeasi Leonida Lari, mistica, sentimentala. O scriitoare care are prosperitate si dupa moarte. Asa a fost caracterizata poeta la lansarea cartii de versuri Inorogul/ El Unicornio, editia: bilingva romano - spaniola.

Scriitoarea Luminita Dumbraveanu  a spus ca este o carte testament care cuprinde poezie inedita, proza scurta, cugetari, epifanii si anumite texte reluate, dar si 16 picturi create de Leonida Lari.
Poemul titular Inorogul este dedicat lui Dimitrie Cantemir care este nascut in aceiasi zi cu autoarea, 26 octombrie, sau, invers, Leonida Lari cu printul Cantemir - Dumbraveanu

Presedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, a spus ca Leonida Lari este scriitorul care traieste si dupa moarte. Cartile care se lanseaza astazi certifica faptul ca Leonida continua sa fie o prezenta care influenteaza starea de spirit a acestui popor, in slujba careia s-a aflat intreaga ei viata.

Leonida Lari. Numai în ceruri / Leonida Lari. - Ed. Princeps, Chişinău 2014, 500 p.

[…] Leonida Lari este marea poetă de azi şi dintotdeauna a Românilor, nu doar a celui mai însingurat ţinut românesc, Basarabia, nu doar a celei mai sfârtecate provincii româneşti, Moldova, ci a tuturor Românilor; suferind în Ţara lor şi peste fruntariile ei…       Cezar Ivănescu

 

Cădere de frunze

de Leonida Lari

Cad frunze peste capul meu și-al tău,

Peste-ale  tale gânduri și-ale mele,

Cad frunze ca părerile de rău,

De stăm pe loc, ne-acoperă cu ele.

Cad frunze și tu nu mai știi ce faci,

Și pleoapele-ți închizi peste vedere,

Să mergem, dragul meu, de sub copaci –

E-un farmec trist în blânda lor cădere.

Să mergem, cât nu ne-au acoperit,

Căci în căderea asta se conține

Și moartea verii care ne-a iubit,

Și a iubirii mele pentru tine.

(din volumul Anul 1989)

A elaborat Belinschi Elvira,

șefa serviciului informativ bibliografic,

BPR „Mihai Eminescu”, or. Fălești