„Generațiile îl citesc pe Eminescu” – 176 ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu

 “E miez de Ghenar și fulguie rar … ”

 George Coșbuc 

     Ziua Națională a Culturii este un prilej de a ne întoarce la valorile care nu definesc ca popor, la limba, gândirea și sensibilitatea românească. În centrul acestei moșteniri se află Mihai Eminescu, poetul care a transformat cuvântul românesc în artă.

        În fiecare an, la 15 ianuarie, ne oprim din graba cotidiană pentru al citi, reciti și al omagia pe Mihai Eminescu, poetul care a dăruit limbii române cele mai frumoase poezii. Eminescu este puntea nevăzută care leagă generațiile între ele, copilăria de maturitate, trecutul de prezent și viitor. Sub genericul “Generațiile îl citesc pe Eminescu”, marcăm cea de-a 176-a aniversare de la nașterea poetului-nepereche, poetului, care a „izvorât  etern: luceferi din noaptea tristei sale vieți”, poetul care a zidit opere monumentale, clasând arta poeziei naționale la cea mai mare înălțime.

Opera lui Mihai Eminescu nu aparține doar unui singur popor, poezia eminesciană a fost tradusă în peste 70 de limbi, fiind citită și iubită de oameni din culturi diferite, care regăsesc în versurile sale adevăruri universale despre viață, timp și condiția umană. Cum este și exemplul Domnișoarei Eliza Shaffer , voluntară din SUA, ce activează la Centrul pentru Tineret din Fălești.

     Eminescu reprezintă “omul deplin al culturii românești”, după cum menționa Constantin Noica. Fiecare cultură are într-un ceas al ei “un arhetip”: Homer  – Dante  –  Shakespeare  –   Servantes  –  Goethe.  La noi, Eminescu: “E ceasul mic în care limba nu e  încă pe deplin formată, istoria comunității e deschisă, iar spiritul culturii e încă nedefinit. Acest ceas e irepetabil. Nu vom mai avea un Eminescu, așa cum nici culturile celelalte nu au avut un Dante, un Shakespiare, un Goethe”…

Opera eminesciană se distinge printr-o muzicalitate profundă, izvorâtă din armonia dintre sunet, ritm și sens. Versurile lui Mihai Eminescu au curs asemenea unei melodii interioare, în care cuvintele capătă valoare de sunete și emoții, transformând limbajul poetic într-o adevărată partitură lirică. Piesele interpretate au amplificăat trăirea și au adâncit sensurile poeziei, făcând ca opera eminesciană să fie nu doar recitită, ci și ascultată de către public.

Poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu reflectă un sentiment intens și idealizat, dominat de aspirația spre absolut și de o profundă melancolie. Iubirea eminesciană este strâns legată de biografia poetului, fiind luminată de relație și corespondența cu Veronica Micle. Scrisorile schimbate între cei doi dezvăluie trăiri autentice și o dragoste pasională.

     Niciodată nu e prea mult să-l recitim pe poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul și gânditorul Mihai Eminescu.  El este coloana vertebrală a românismului, steagul nostru cu care ieșim în lume dincolo de timp. Eminescu este puntea nevăzută care leagă generațiile între ele, copilăria de maturitate, trecutul de prezent și viitor.

     În această zi am celebrat nu doar un poet, ci limba română, cultura și continuitatea spiritului românesc, iar noi suntem cei care le păstrăm vii prin curiozitate, respect și iubire. Prin vocile noatre, poezia eminesciană a prins viață. Versurile rostite cu emoție, au devenit gest, privire și trăire. Împreună am demostrat că poezia nu este doar pentru a fi citită, ci pentru a fi simțită și dăruită mai departe. Ziua Națională a Culturii ne amintește că limba, cartea și poezia sunt comori vii, iar voi sunteți cei care le păstrați vii prin curiozitate, respect și iubire. Să nu uitați niciodată atunci când deschideți o carte sau rostiți un vers frumos, aduceți lumină în lume.

Mihai Eminescu, poet al neamului și al eternității, merită toate florile, căci versurile sale au înflorit în sufletul românesc pentru totdeauna. Printr-un recital de cuvinte alese, încărcate de emoție și respect, am adus omagiul cuvenit marelui poet. Depunerea de flori a monumentului a devenit un gest simbolic de recunoștință, prin care am mărturisit că opera și spiritul eminescian rămân vii peste generații.

Mulțumim tuturor elevilor și cadrelor didactice care au acceptat să participe la activitate și au demonstrate că poezia lui Mihai Eminescu rămâne vie și actuală, transmițând din generație în generație valorile limbii și culturii române.

     Participanți:

-       Elevii claselor a II-a și a III-a de la IP LT „Mihai Eminescu” îndrumați de cadrele didactice Boghiu Olga, Vrancan Olga, Țurcanu Ludmila și Țîbuleac Elena.

-       Frații Maxim și Nikita Bejenari – au recitat pozia „Copii eram noi amândoi” de Mihai Eminescu.

-       Surorile Maria și Claudia Velea – au interpretat piesa „De ce nu vii? ” pe versurile lui Mihai Eminescu.

-       Gabriel Jitari și Amelia Tălămbuță – au înscenat un fragment din corespondența lui  Mihai Eminescu și Veronica Micle.

-       Stelian Gîrjău – a intrepretat piesa „Pe lângă plopii fără soț” pe versurile lui Mihai Eminescu.

-       Sofia Bucicovschi și Alex Gligor – au recitat poezia „Floare Albastră” de Mihai Eminescu.

-       Xenia Fulga și Evelina Pîcălău – au recitare poezia „La steaua” de Mihai Eminescu.

-       Vlad Bucatari – a recitat poezia „Steaua Eminescu” de Gheorghe Ciocoi.

A realizat: Mihaela Fulga

bibliotecară principală

BPR ,,Mihai Eminescu”