Azi, în a cincea zi de brumar, membrii clubului „Vârsta de argint” și-au dat întâlnire la bibliotecă să comemoreze pe unul dintre cei mai prolifici scriitori români, Adrian PĂUNESCU, de la trecerea în eternitate a căruia se fac 14 ani (n. 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București, România) Nu puteam rata ocazia de a vorbi astăzi despre poetul, publicistul și omul politic care, fiind oltean la origini și basarabean prin locul de naștere, prin excepționalele sale versuri, prin celebrul Cenaclu „Flacăra” a ctitorit o altă Românie.
„Pentru basarabeni el devenise un profesor de limba română, de literatură și istorie a neamului. Păunescu rămâne un poet de geniu și un nebun de mare curaj pentru vremurile în care și-a scris cărțile”, afirmase într-un interviu fratele său de suflet, Grigore Vieru. Păunescu este un om al recordurilor în tot ce a făcut (1615 spectacole ale Cenaclului „Flacăra”) și a scris ( opera sa poetică însumează peste 300 de mii de versuri, depășind astfel epopeea Indiei antice „Mahabharata”), un campion al culturii generale românești! A editat peste 50 de volume de poezii, eseuri, publicistică, discursuri cu un tiraj total de un milion de exemplare. Criticul literar Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.
Printre cele mai cunoscute poezii ale sale sunt: Galbenă gutuie, Rugă pentru părinți, Repetabila povară, Opriți această frunză, Și totuși vine toamna, Maluri de Prut, Cu tine, Eu fără tine, Dor de Eminescu, Durere femeiască, Totuși iubirea, Dacă tu ai dispărea, Cântec femeiesc..., multe dintre ele devenite cântece foarte populare.
La 27 martie 1998 realizează Duplexul București-Chișinau, la TVR 2;
A fost membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei de la Strasbourg, și, din această calitate, observator european la alegerile din Republica Moldova (1994) și Republica Croația (1995).
A colaborat cu duetul Doina și Ion Aldea-Teodorovici, împreună cu care în 1992 a concertat în fața combatanților din războiul de la Nistru. A avut o strânsă relație de prietenie cu Grigore Vieru, dedicându-i mai multe poezii, iar la înmormântarea poetului a citit un emoționant poem „Iartă-ne, Grigore”.
A acordat domiciliul de refugiu şi de repatriere al tuturor marilor intelectuali basarabeni, imediat după 1990.
Pe 31 august 2010, lui Adrian Păunescu i-au fost înmânate diploma şi însemnele de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul adunării festive, consacrate Sărbătorii Naţionale "Limba Noastră cea Română". Academicianul Gheorghe Duca, preşedintele de atunci al AŞM a menţionat că "distincţia onorifică i-a fost acordată acestei remarcabile personalităţi a neamului nostru pentru activitatea prodigioasă în vederea promovării consecvente a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice, a adevărului ştiinţific privind limba şi literatura română în Republica Moldova".
La Chișinău, pe Aleea Clasicilor Literaturii Române a fost instalat un bust al regretatului poet, realizat de artistul Romi Adam și dezvelit pe 31 august 2011 de Ziua Limbii Române.
La 26 august 2020, la baștina poetului, în satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost inaugurată Casa memorială „Adrian Păunescu”. Din 2015, aici este organizat Festivalul Internațional care-i poartă numele.
Din 29 decembrie 2021, Gimnaziul nr. 7 din str. Milești, 34 din sectorul Centru al or. Chișinău poartă numele lui Adrian Păunescu. Spunea Fănuș Neagu, în 5 Noiembrie 2010:
"Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să moară şi să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi. Odihnească-se în pace",
Eternă amintire Marelui Tribun al neamului românesc!
