“E miez de Ghenar și fulguie rar … ”
Ziua Națională
a Culturii este un prilej de a ne întoarce la valorile care nu definesc ca
popor, la limba, gândirea și sensibilitatea românească. În centrul acestei
moșteniri se află Mihai Eminescu, poetul care a transformat cuvântul românesc
în artă.
În fiecare an, la 15 ianuarie, ne oprim
din graba cotidiană pentru al citi, reciti și al omagia pe Mihai Eminescu,
poetul care a dăruit limbii române cele mai frumoase poezii. Eminescu este
puntea nevăzută care leagă generațiile între ele, copilăria de maturitate,
trecutul de prezent și viitor. Sub genericul “Generațiile îl citesc pe Eminescu”, marcăm cea de-a 176-a aniversare de la nașterea
poetului-nepereche, poetului, care a „izvorât
etern: luceferi din noaptea tristei sale vieți”, poetul care a zidit
opere monumentale, clasând arta poeziei naționale la cea mai mare înălțime.
Opera lui Mihai Eminescu nu aparține doar unui singur popor, poezia eminesciană a fost tradusă în peste 70 de limbi, fiind citită și iubită de oameni din culturi diferite, care regăsesc în versurile sale adevăruri universale despre viață, timp și condiția umană. Cum este și exemplul Domnișoarei Eliza Shaffer , voluntară din SUA, ce activează la Centrul pentru Tineret din Fălești.
Eminescu reprezintă “omul deplin al
culturii românești”, după cum menționa Constantin Noica. Fiecare cultură are
într-un ceas al ei “un arhetip”: Homer –
Dante –
Shakespeare – Servantes
– Goethe. La noi, Eminescu: “E ceasul mic în care limba
nu e încă pe deplin formată, istoria
comunității e deschisă, iar spiritul culturii e încă nedefinit. Acest ceas e
irepetabil. Nu vom mai avea un Eminescu, așa cum nici culturile celelalte nu au
avut un Dante, un Shakespiare, un Goethe”…
Opera eminesciană se distinge printr-o muzicalitate profundă, izvorâtă din armonia dintre sunet, ritm și sens. Versurile lui Mihai Eminescu au curs asemenea unei melodii interioare, în care cuvintele capătă valoare de sunete și emoții, transformând limbajul poetic într-o adevărată partitură lirică. Piesele interpretate au amplificăat trăirea și au adâncit sensurile poeziei, făcând ca opera eminesciană să fie nu doar recitită, ci și ascultată de către public.
Poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu reflectă un sentiment intens
și idealizat, dominat de aspirația spre absolut și de o profundă melancolie.
Iubirea eminesciană este strâns legată de biografia poetului, fiind luminată de
relație și corespondența cu Veronica Micle. Scrisorile schimbate între cei doi dezvăluie
trăiri autentice și o dragoste pasională.
Niciodată nu e prea mult să-l recitim pe
poetul, prozatorul, dramaturgul, ziaristul și gânditorul Mihai Eminescu. El este coloana vertebrală a românismului,
steagul nostru cu care ieșim în lume dincolo de timp. Eminescu este puntea
nevăzută care leagă generațiile între ele, copilăria de maturitate, trecutul de
prezent și viitor.
În
această zi am celebrat nu doar un poet, ci limba română, cultura și
continuitatea spiritului românesc, iar noi suntem cei care le păstrăm vii prin
curiozitate, respect și iubire. Prin vocile noatre, poezia eminesciană a prins
viață. Versurile rostite cu emoție, au devenit gest, privire și trăire. Împreună
am demostrat că poezia nu este doar pentru a fi citită, ci pentru a fi simțită
și dăruită mai departe. Ziua Națională a Culturii ne amintește că limba, cartea
și poezia sunt comori vii, iar voi sunteți cei care le păstrați vii prin
curiozitate, respect și iubire. Să nu uitați niciodată atunci când deschideți o
carte sau rostiți un vers frumos, aduceți lumină în lume.
Mihai Eminescu, poet al neamului și al eternității,
merită toate florile, căci versurile sale au înflorit în sufletul românesc
pentru totdeauna. Printr-un recital de cuvinte alese, încărcate de emoție și
respect, am adus omagiul cuvenit marelui poet. Depunerea de flori a
monumentului a devenit un gest simbolic de recunoștință, prin care am mărturisit
că opera și spiritul eminescian rămân vii peste generații.
Mulțumim
tuturor elevilor și cadrelor didactice care au acceptat să participe la
activitate și au demonstrate că poezia lui Mihai Eminescu rămâne vie și
actuală, transmițând din generație în generație valorile limbii și culturii
române.
Participanți:
-
Elevii claselor a II-a și a III-a de la IP LT „Mihai Eminescu” îndrumați
de cadrele didactice Boghiu Olga, Vrancan Olga, Țurcanu Ludmila și Țîbuleac
Elena.
-
Frații Maxim și Nikita Bejenari – au recitat pozia „Copii eram noi amândoi” de
Mihai Eminescu.
-
Surorile Maria și Claudia Velea – au interpretat piesa „De ce nu
vii? ” pe versurile lui Mihai Eminescu.
-
Gabriel Jitari și Amelia Tălămbuță – au înscenat un fragment din
corespondența lui Mihai Eminescu și
Veronica Micle.
-
Stelian Gîrjău – a intrepretat piesa „Pe lângă plopii fără soț” pe
versurile lui Mihai Eminescu.
-
Sofia Bucicovschi și Alex Gligor – au recitat poezia „Floare
Albastră” de Mihai Eminescu.
- Xenia Fulga și Evelina Pîcălău – au recitare poezia „La steaua” de Mihai Eminescu.
- Vlad Bucatari – a recitat poezia „Steaua Eminescu” de Gheorghe Ciocoi.
A realizat: Mihaela Fulga
bibliotecară principală
BPR ,,Mihai Eminescu”