Ziua Internațională a Televiziunii

 

    Astăzi 21 noiembrie, sărbătorim Ziua Internațională a Televiziunii – un mijloc de comunicare care ne-a adus mai aproape de lumea întreagă. Această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 51/205 din 1997, cu prilejul primului Forum Mondial al Televiziunii, care a avut loc la sediul ONU din New York în 1996. Statele au fost invitate să sărbătorească această zi prin încurajarea, la nivel mondial, a schimburilor de programe de televiziune axate pe subiecte precum pacea, securitatea, dezvoltarea economică, socială și diversitatea culturală.  Prin intermediul televiziunii, descoperim povești incredibile, aflăm știri importante și ne bucurăm de momente de divertisment care ne fac să râdem, să plângem și să reflectăm.

    Televizoarele se găsesc în miliarde de case din întreaga lume. Dar acum o sută de ani nimeni nu știa ce este un televizor. De fapt până în 1947, doar câteva mii de americani aveau televizoare.

Cum s-a transformat această tehnologie revoluționară dintr-o invenție de nișă în obiectul principal din sufragerie? Vă prezentăm istoria completă a televiziunii inclusiv viitorul care i se preconizează!

    Înainte de televizoare electrice, am avut televizoarele mecanice, aceste televizoare timpurii au apărut la începutul anilor 1800. Ele scanau mecanic imaginile, apoi le transmiteau pe un ecran. În comparație cu televizoarele electronice, acestea erau extrem de rudimentare. Unul dintre primele televizoare mecanice folosea un disc rotativ cu găuri dispuse în spirală.

    Acest dispozitiv a fost creat independent de doi inventatori: inventatorul scoțian John Logie Baird și inventatorul american Charles Francis Jenkins. Ambele dispozitive au fost inventate la începutul anilor 20.

Înainte de acești doi inventatori, inventatorul german Paul Gottlieb Nipkow, a dezvoltat primul televizor mecanic. Dispozitivul lui, a trimis imagini prin fire, folosind un disc metalic rotativ. În loc să numească dispozitivul televizor, Nipkow avea o rezoluție de 18 linii.

În 1907, doi inventatori, rusul Boris Rosing și englezul Campbell – Swinton, au combinat un tub catodic, cu un sistem de scanare mecanică, pentru a crea un sistem de televiziune complet nou.

În cele din urmă, eforturile timpurii ale acestor inventatori au ajutat la crearea primului televizor electric din lume, câțiva ani mai târziu. Primul televizor electronic din lume a fost creat de un inventator de 21 ani, pe nume Philo Taylor Farnsworth.

El a trăit într-o casă fără electricitate până la 14 ani. Încă din liceu a început să se gândească la un sistem care captează imagini în mișcare, să le transforme într-un cod, apoi să le transmită prin unde de radio, la diferite dispozitive. Farnsworth era cu mult înaintea oricărui sistem mecanic de televiziune inventat până atunci. Sistemul lui Farnsworth captura imagini în mișcare folosind un fascicul de electroni, practic o cameră primitivă. Prima imagine transmisă la televizor era o linie simplă. Mai târziu Farnsworth a transmis semnul dolar cu televizorul său și atunci i-a venit ideea să facă și niște dolari din aceasta. Între 1926 și 1931,  inventatorii televiziunii mecanice au continuat să-și testeze și să-și modifice creațiile. Până în 1934 toate televizoarele erau electronice. Primele televizoarele erau foarte mici și foarte scumpe, costau între 200 și 600 de dolari. La începutul anior 40 au început să se difuzeze primele programe de televiziune.

După război popularitatea televiziunii a explodat. Televizoarele erau alb – negru. Lumea televiziunii nu ar fi așa precum o știm astăzi dacă nu ar fi televizorul color. Primul televizor color a ieșit de pe linia de producție la începutul anului 1954.

În 2001, s-a trecut de la analog la digital, între timp în 2003, unele companii de satelit și cablu au început să ofere funcția de înregistrare a programelor live. Apoi doar după câțiva ani din 2009 au fost introduse, televizoarele inteligente cu posibilitatea de navigare pe internet, de utilizare de aplicații, și desigur, de rulare a emisiunilor TV, filme și sport, televizoarele LED devenind bestseller-uri în câțiva ani.

Acestea au upgradat televizoarele LCD și cu plasmă. O parte a plăcerii de a viziona la televizor este să experimentezi istoria televiziunii, avându-l tot timpul la îndemână.

    Televiziunea rămâne o punte între culturi, o sursă de informare esențială și un mijloc de conectare a oamenilor indiferent de distanță. Mulțumim tuturor celor din spatele camerelor pentru pasiunea și munca lor continuă de a ne aduce știrile și poveștile din toate colțurile lumii!

 

Belinschi Elvira, șefa serviciului informativ bibliografic

„A. Păunescu - cel mai prolific poet român” (14 ani de la trecerea în neființă)

Azi, în a cincea zi de brumar, membrii clubului „Vârsta de argint” și-au dat întâlnire la bibliotecă să comemoreze pe unul dintre cei  mai prolifici scriitori români, Adrian PĂUNESCU, de la trecerea în eternitate a căruia se fac 14 ani (n. 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București, România)  Nu puteam rata ocazia de a vorbi astăzi despre poetul, publicistul și omul politic care, fiind oltean la origini și basarabean prin locul de naștere,  prin excepționalele sale versuri, prin celebrul Cenaclu „Flacăra” a ctitorit o altă Românie.

 „Pentru basarabeni el devenise un profesor de limba română, de literatură și istorie a neamului. Păunescu rămâne un poet de geniu și un nebun de mare curaj pentru vremurile în care și-a scris cărțile”, afirmase într-un interviu fratele său de suflet, Grigore Vieru. Păunescu este un om al recordurilor în tot ce a făcut (1615 spectacole ale Cenaclului „Flacăra”) și a scris ( opera sa poetică însumează peste 300 de mii de versuri, depășind astfel epopeea Indiei antice „Mahabharata”), un campion al culturii generale românești! A editat peste 50 de volume de poezii, eseuri, publicistică, discursuri cu un tiraj total de un milion de exemplare. Criticul literar Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.

Printre cele mai cunoscute poezii ale sale sunt: Galbenă gutuie, Rugă pentru părinți, Repetabila povară, Opriți această frunză, Și totuși vine toamna, Maluri de Prut, Cu tine, Eu fără tine, Dor de Eminescu, Durere femeiască, Totuși iubirea, Dacă tu ai dispărea, Cântec femeiesc..., multe dintre ele devenite cântece foarte populare. 

La  27 martie 1998  realizează Duplexul București-Chișinau, la TVR 2;

 A fost membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei de la Strasbourg, și, din această calitate, observator european la alegerile din Republica Moldova (1994) și Republica Croația (1995).

A colaborat cu duetul Doina și Ion Aldea-Teodorovici, împreună cu care în 1992 a concertat în fața combatanților din războiul de la Nistru. A avut o strânsă relație de prietenie cu Grigore Vieru, dedicându-i mai multe poezii, iar  la înmormântarea poetului a citit un emoționant poem „Iartă-ne, Grigore”.

A acordat  domiciliul de refugiu şi de repatriere al tuturor marilor intelectuali basarabeni, imediat după 1990.

Pe 31 august 2010, lui Adrian Păunescu i-au fost înmânate diploma şi însemnele de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul adunării festive, consacrate Sărbătorii Naţionale "Limba Noastră cea Română". Academicianul Gheorghe Duca, preşedintele de atunci al AŞM a menţionat că "distincţia onorifică i-a fost acordată acestei remarcabile personalităţi a neamului nostru pentru activitatea prodigioasă în vederea promovării consecvente a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice, a adevărului ştiinţific privind limba şi literatura română în Republica Moldova". 

 La Chișinău, pe Aleea Clasicilor Literaturii Române a fost instalat un bust al regretatului poet, realizat de artistul Romi Adam și dezvelit pe  31 august 2011 de Ziua Limbii Române.

La 26 august 2020, la baștina poetului, în satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost inaugurată Casa memorială „Adrian Păunescu”. Din 2015, aici este organizat Festivalul Internațional care-i poartă numele. 

Din 29 decembrie 2021, Gimnaziul nr. 7 din str. Milești, 34 din sectorul Centru al or. Chișinău  poartă numele lui Adrian Păunescu. Spunea Fănuș Neagu, în 5 Noiembrie 2010:

"Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să moară şi să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi. Odihnească-se în pace",

Eternă amintire Marelui Tribun al neamului românesc!