În perioada 21-22 noiembrie, s-a desfășurat cursul „Funcții și formule de bază în Microsoft Excel”, destinat adulților care doreau să-și îmbunătățească competențele în utilizarea acestui program. Participanții au învățat să creeze și să editeze tabele, precum și să aplice funcții esențiale pentru calcule eficiente. Printre subiectele abordate s-au numărat utilizarea formulelor simple, gestionarea datelor și personalizarea tabelelor. Participanții au învățat să creeze tabele, să utilizeze funcții esențiale pentru calcule, aplicându-le în practică. Am oferit exemple relevante pentru activitățile de zi cu zi. La finalul cursului, participanții și-au exprimat satisfacția pentru informațiile primite. Această experiență le va fi utilă atât în viața profesională, cât și personală. Succesul cursului confirmă interesul continuu pentru dezvoltarea competențelor digitale.
„În biblioteci se păstrează neîntrerupt firul ce l-a depănat mintea omenească din vremurile cele mai îndepărtate, consemnând pas cu pas progresele succesive, care ne-au adus la gradul de cultură de care ne bucurăm a fi” Alexandru Tzigara-Samurcaş
joi, 19 decembrie 2024
joi, 21 noiembrie 2024
Ziua Internațională a Televiziunii
Astăzi 21 noiembrie, sărbătorim Ziua
Internațională a Televiziunii – un mijloc de comunicare care ne-a adus mai aproape de lumea
întreagă. Această zi a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU, prin
Rezoluția 51/205 din 1997, cu prilejul primului Forum Mondial al Televiziunii,
care a avut loc la sediul ONU din New York în 1996. Statele au fost invitate să
sărbătorească această zi prin încurajarea, la nivel mondial, a schimburilor de
programe de televiziune axate pe subiecte precum pacea, securitatea,
dezvoltarea economică, socială și diversitatea culturală. Prin intermediul televiziunii, descoperim
povești incredibile, aflăm știri importante și ne bucurăm de momente de
divertisment care ne fac să râdem, să plângem și să reflectăm.
Televizoarele se găsesc în
miliarde de case din întreaga lume. Dar acum o sută de ani nimeni nu știa ce
este un televizor. De fapt până în 1947, doar câteva mii de americani aveau
televizoare.
Cum s-a transformat această tehnologie revoluționară dintr-o invenție de nișă
în obiectul principal din sufragerie? Vă prezentăm istoria completă a
televiziunii inclusiv viitorul care i se preconizează!
Înainte de televizoare electrice, am avut televizoarele mecanice, aceste
televizoare timpurii au apărut la începutul anilor 1800. Ele scanau mecanic
imaginile, apoi le transmiteau pe un ecran. În comparație cu televizoarele
electronice, acestea erau extrem de rudimentare. Unul dintre primele
televizoare mecanice folosea un disc rotativ cu găuri dispuse în spirală.
Acest dispozitiv a fost creat independent de doi inventatori: inventatorul scoțian John Logie Baird și inventatorul american Charles Francis Jenkins. Ambele dispozitive au fost inventate la începutul anilor 20.
Înainte de acești doi inventatori, inventatorul german Paul Gottlieb
Nipkow, a dezvoltat primul televizor mecanic. Dispozitivul lui, a trimis
imagini prin fire, folosind un disc metalic rotativ. În loc să numească
dispozitivul televizor, Nipkow avea o rezoluție de 18 linii.
În 1907, doi inventatori, rusul Boris Rosing și englezul Campbell –
Swinton, au combinat un tub catodic, cu un sistem de scanare mecanică, pentru a
crea un sistem de televiziune complet nou.
În cele din urmă, eforturile timpurii ale acestor inventatori au ajutat la
crearea primului televizor electric din lume, câțiva ani mai târziu. Primul
televizor electronic din lume a fost creat de un inventator de 21 ani, pe nume
Philo Taylor Farnsworth.
El a trăit într-o casă fără electricitate până la 14 ani. Încă din liceu a
început să se gândească la un sistem care captează imagini în mișcare, să le
transforme într-un cod, apoi să le transmită prin unde de radio, la diferite
dispozitive. Farnsworth era cu mult înaintea oricărui sistem mecanic de
televiziune inventat până atunci. Sistemul lui Farnsworth captura imagini în
mișcare folosind un fascicul de electroni, practic o cameră primitivă. Prima
imagine transmisă la televizor era o linie simplă. Mai târziu Farnsworth a
transmis semnul dolar cu televizorul său și atunci i-a venit ideea să facă și
niște dolari din aceasta. Între 1926 și 1931,
inventatorii televiziunii mecanice au continuat să-și testeze și să-și
modifice creațiile. Până în 1934 toate televizoarele erau electronice. Primele
televizoarele erau foarte mici și foarte scumpe, costau între 200 și 600 de
dolari. La începutul anior 40 au început să se difuzeze primele programe de
televiziune.
După război popularitatea televiziunii a explodat. Televizoarele erau alb –
negru. Lumea televiziunii nu ar fi așa precum o știm astăzi dacă nu ar fi
televizorul color. Primul televizor color a ieșit de pe linia de producție la
începutul anului 1954.
În 2001, s-a trecut de la analog la digital, între timp în 2003, unele
companii de satelit și cablu au început să ofere funcția de înregistrare a
programelor live. Apoi doar după câțiva ani din 2009 au fost introduse,
televizoarele inteligente cu posibilitatea de navigare pe internet, de
utilizare de aplicații, și desigur, de rulare a emisiunilor TV, filme și sport,
televizoarele LED devenind bestseller-uri în câțiva ani.
Acestea au upgradat televizoarele LCD și cu plasmă. O parte a plăcerii de a viziona la televizor este să experimentezi istoria televiziunii, avându-l tot timpul la îndemână.
Televiziunea rămâne o punte între culturi, o
sursă de informare esențială și un mijloc de conectare a oamenilor indiferent
de distanță. Mulțumim tuturor celor din spatele camerelor pentru pasiunea și
munca lor continuă de a ne aduce știrile și poveștile din toate colțurile
lumii!
Belinschi
Elvira, șefa serviciului informativ bibliografic
marți, 5 noiembrie 2024
„A. Păunescu - cel mai prolific poet român” (14 ani de la trecerea în neființă)
Azi, în a cincea zi de brumar, membrii clubului „Vârsta de argint” și-au dat întâlnire la bibliotecă să comemoreze pe unul dintre cei mai prolifici scriitori români, Adrian PĂUNESCU, de la trecerea în eternitate a căruia se fac 14 ani (n. 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București, România) Nu puteam rata ocazia de a vorbi astăzi despre poetul, publicistul și omul politic care, fiind oltean la origini și basarabean prin locul de naștere, prin excepționalele sale versuri, prin celebrul Cenaclu „Flacăra” a ctitorit o altă Românie.
„Pentru basarabeni el devenise un profesor de limba română, de literatură și istorie a neamului. Păunescu rămâne un poet de geniu și un nebun de mare curaj pentru vremurile în care și-a scris cărțile”, afirmase într-un interviu fratele său de suflet, Grigore Vieru. Păunescu este un om al recordurilor în tot ce a făcut (1615 spectacole ale Cenaclului „Flacăra”) și a scris ( opera sa poetică însumează peste 300 de mii de versuri, depășind astfel epopeea Indiei antice „Mahabharata”), un campion al culturii generale românești! A editat peste 50 de volume de poezii, eseuri, publicistică, discursuri cu un tiraj total de un milion de exemplare. Criticul literar Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.
Printre cele mai cunoscute poezii ale sale sunt: Galbenă gutuie, Rugă pentru părinți, Repetabila povară, Opriți această frunză, Și totuși vine toamna, Maluri de Prut, Cu tine, Eu fără tine, Dor de Eminescu, Durere femeiască, Totuși iubirea, Dacă tu ai dispărea, Cântec femeiesc..., multe dintre ele devenite cântece foarte populare.
La 27 martie 1998 realizează Duplexul București-Chișinau, la TVR 2;
A fost membru al delegației parlamentare române la Consiliul Europei de la Strasbourg, și, din această calitate, observator european la alegerile din Republica Moldova (1994) și Republica Croația (1995).
A colaborat cu duetul Doina și Ion Aldea-Teodorovici, împreună cu care în 1992 a concertat în fața combatanților din războiul de la Nistru. A avut o strânsă relație de prietenie cu Grigore Vieru, dedicându-i mai multe poezii, iar la înmormântarea poetului a citit un emoționant poem „Iartă-ne, Grigore”.
A acordat domiciliul de refugiu şi de repatriere al tuturor marilor intelectuali basarabeni, imediat după 1990.
Pe 31 august 2010, lui Adrian Păunescu i-au fost înmânate diploma şi însemnele de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul adunării festive, consacrate Sărbătorii Naţionale "Limba Noastră cea Română". Academicianul Gheorghe Duca, preşedintele de atunci al AŞM a menţionat că "distincţia onorifică i-a fost acordată acestei remarcabile personalităţi a neamului nostru pentru activitatea prodigioasă în vederea promovării consecvente a valorilor culturii, istoriei şi tradiţiilor naţionale autentice, a adevărului ştiinţific privind limba şi literatura română în Republica Moldova".
La Chișinău, pe Aleea Clasicilor Literaturii Române a fost instalat un bust al regretatului poet, realizat de artistul Romi Adam și dezvelit pe 31 august 2011 de Ziua Limbii Române.
La 26 august 2020, la baștina poetului, în satul Copăceni, raionul Sângerei, a fost inaugurată Casa memorială „Adrian Păunescu”. Din 2015, aici este organizat Festivalul Internațional care-i poartă numele.
Din 29 decembrie 2021, Gimnaziul nr. 7 din str. Milești, 34 din sectorul Centru al or. Chișinău poartă numele lui Adrian Păunescu. Spunea Fănuș Neagu, în 5 Noiembrie 2010:
"Blestemat să iubească mereu o ţară în care nebunii clocotesc de ură, Adrian Păunescu şi-a hrănit zorile numai cu amurguri. Şi azi pleacă. El n-a murit, el este un râu care a coborât în propriile izvoare înmiresmate. Ca să se schimbe acolo în coloană dorică alături de Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Mircea Micu şi alţii, spre a ne sprijini în eternitate acest pământ românesc gata să se scufunde. Păunescu s-a născut ca să moară şi să nu doarmă, ci să vegheze în eternitate la dăinuirea neamului său. Sunt convins că e mult mai viu decât mulţi dintre noi. Odihnească-se în pace",
Eternă amintire Marelui Tribun al neamului românesc!
vineri, 25 octombrie 2024
Leonida Lari – poeta care a scris cu lumină
„
Se face ziua albă și încă n-am dormit
Pe acest pământ pe care cumva m-am ispășit.
Privesc tăcută-n soartă, paharul meu e plin,
M-am isprăvit cu o viață de luptă și de chin”…
Ziua albă de Leonida Lari
Poetă, prozatoare, eseistă,
traducătoare, Leonida Lari (numele adevărăt Liuba Tuchilatu) s-a născut la 26
octombrie 1949 în familia învăţătorilor Ion şi Nadejda Tuchilatu din s.
Bursuceni, Sângerei. Între 1956 şi 1966 urmează şcoala medie de cultură generală,
apoi studiază la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova
(1966-1971). Activează la Muzeul Republican de Literatură ,,Dimitrie Cantemir”
din cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1971-1973), redactor la Editura
„Cartea moldovenească” şi la săptămânalul „Literatura şi arta” (1976-1979),
redactor-şef al ziarului „Glasul Naţiunii” (din 1989). În anul 1975 devine
membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În anii 1988-1991 s-a aflat printre
fruntaşii mişcării de emancipare naţională din Basarabia. A fost deputat în
Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membru al Biroului Permanent al
Frontului Popular din Republica Moldova (1990-1992). Între 1990 şi 1997 a stat
în fruntea Ligii Creştin Democrate a Femeilor din Moldova. Între 1992 şi 2008
este deputat în Parlamentul României. În 1964 debutează cu un ciclu de versuri
în ziarul „Tinerimea Moldovei”, iar în 1968 publică un amplu grupaj de versuri
în revista „Nistru”. La 18 ani îşi ia pseudonimul Leonida Lari. Versurile
tinerei poete sunt apreciate de critica literară şi recomandate de Uniunea
Scriitorilor pentru a fi editate în volume. Prima sa carte, Piaţa Diolei (1974)
este calificată de critici ca una dintre cele mai interesante apariţii din
colecţia ,,Debut”. Au urmat volumele de poezii şi eseuri Marele vânt (1980),
Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Dulcele foc (1989), Anul 1989
(1990), Lira şi păianjenul (1992), Al nouălea val (1993), Epifanii (1994),
Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), Aldebaran (1996), Între îngeri şi
demoni (1998), Avatar (1999), Învingătoarele spaţii (1999), Răstignirea
porumbeilor (2003), Epifanii şi Teofanii (2005), Infinitul de aur (2006),
Sibila (2006), 101 poeme (2009), Inorogul (2013), Se duce vara vieţii (2013) ş.
a. Scriitorul Andrei Lupan nota că versurile Leonidei Lari „ne relevă un glas
poetic inedit, bine cultivat”, iar Ioan Alexandru găsea în cărţile ei „poeme de
o rară frumuseţe şi adâncime”, cu „un stil propriu, acea marcă originală, acea
stare lăuntrică înaltă, inimitabilă”. S-a manifestat şi ca o dăruită scriitoare
pentru copii. În 1988 editează cartea de basme pentru adolescenţi Insula de
repaus (reeditată în 2000), urmată de plachetele de versuri Lumina grăitoare
(1989), Un delfin visător (2003) ş. a. A tradus din marii poeţi ai lumii: E.
Poe, Novalis, Ch. Baudelaire, A. Puşkin, M. Lermontov, S. Esenin M. Ţvetaeva
ş.a. Creaţia poetei Leonida Lari este tradusă în franceză, germană, spaniolă,
italiană, rusă, sârbă, letonă, estonă, georgiană etc. Dintre cele mai
importante premii şi distincţii vom menționa: Premiul literar ,,Mihai Eminescu”
al Academiei Române (1991 – pentru volumul Dulcele foc); Premiul Naţional
„România Mare” – pentru întreaga activitate poetică şi civică (1994); Premiul
Cenaclului „Flacăra”; Premiul revistei „Cronica” (Iaşi); Premiul „Sf. Gheorghe”
al Festivalului literar „Drumul de spice” din Uzdin (Voivodina, Serbia),
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008) ş. a. În 1996 i s-a acordat
Ordinul Republicii. S-a stins din viaţă la 11 decembrie 2011 în urma unei boli
incurabile. A fost înmormântată la Cimitirul Central
din Chişinău.
Lari, Leonida. Anul 1989 / Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1990. – 188 p.
Istorie
„Neam de viţă rară, neam daco-roman
Cu strămoşi pe nume Decebal, Traian
Am trecut prin moarte, am născut eroi,
Am robit atîta, că-am uitat de noi.” …
Prezenta antologie este o carte de sinteză din creaţia lirică a Leonidei Lari. Alături de poezia de dragoste, convulsionată de nostalgia trecerii şi de reveriile cosmice, asistăm la o radicalizare a vocii scriitoarei. Această radicalizare e vizibilă în poezia militantă, politică şi socială, evoluînd spre manifestul liric, spre pamflet şi satiră.
Lari,
Leonida. Lira şi păianjenul/ Leonida Lari. – Ch., : Ed. Hyperion, 1992. – 224
p.
Lac în cer
„E-o zi de toamnă-n plină vară,
E-un abur trist, împătimit,
Şi-i o lumină ce ne ară
Ca pe-un pămînt părăginit.
E-o ploaie rece ca
de gheaţă,
E cu omidă orice
măr
Şi e o pasăre de
ceaţă
Care deschide-un
lac în cer.” …
Lari, Leonida. Al nouălea val / Leonida Lari. – Ch. : Ed. Glasul, 1993. – 124 p.
Valul al nouălea
„Mă-nchid tăcut precum un zid în nor
Şi după mine nu las nici o punte,
Pentru că-n tot ce-a fost înălţător
Au început
curentele mărunte.” …
Lari, Leonida. Inorogul / Leonida Lari. – Ediție bilingvă româno-spaniolă, Ch. : Prut, 2013. – 152 p.
E aceeasi Leonida Lari, mistica, sentimentala. O scriitoare care are prosperitate si dupa moarte. Asa a fost caracterizata poeta la lansarea cartii de versuri Inorogul/ El Unicornio, editia: bilingva romano - spaniola.
Scriitoarea Luminita Dumbraveanu a spus ca este o carte testament care cuprinde poezie inedita, proza scurta, cugetari, epifanii si anumite texte reluate, dar si 16 picturi create de Leonida Lari.
Poemul titular Inorogul este dedicat lui Dimitrie Cantemir care este nascut in aceiasi zi cu autoarea, 26 octombrie, sau, invers, Leonida Lari cu printul Cantemir - Dumbraveanu
Presedintele Uniunii Scriitorilor, Arcadie Suceveanu, a spus ca Leonida Lari este scriitorul care traieste si dupa moarte. Cartile care se lanseaza astazi certifica faptul ca Leonida continua sa fie o prezenta care influenteaza starea de spirit a acestui popor, in slujba careia s-a aflat intreaga ei viata.
Leonida
Lari. Numai în ceruri / Leonida Lari. - Ed. Princeps, Chişinău 2014, 500 p.
[…]
Leonida Lari este marea poetă de azi şi dintotdeauna a Românilor, nu doar a
celui mai însingurat ţinut românesc, Basarabia, nu doar a celei mai sfârtecate
provincii româneşti, Moldova, ci a tuturor Românilor; suferind în Ţara lor şi
peste fruntariile ei…
Cădere de frunze
de Leonida Lari
Cad frunze peste capul meu
și-al tău,
Peste-ale tale
gânduri și-ale mele,
Cad frunze ca părerile de
rău,
De stăm pe loc, ne-acoperă
cu ele.
Cad frunze și tu nu mai
știi ce faci,
Și pleoapele-ți închizi
peste vedere,
Să mergem, dragul meu, de
sub copaci –
E-un farmec trist în blânda
lor cădere.
Să mergem, cât nu ne-au
acoperit,
Căci în căderea asta se
conține
Și moartea verii care ne-a
iubit,
Și a iubirii mele pentru
tine.
(din volumul Anul 1989)
A elaborat
Belinschi Elvira,
șefa serviciului
informativ bibliografic,
BPR „Mihai
Eminescu”, or. Fălești
Ora informativă „Mai puțină risipă, mai mult bine în alimentație”
„A mânca este o necesitate, dar a mânca inteligent este o artă”
La Rochefoucauld
Știați
că fiecare bucată de mâncare aruncată este o resursă pierdută și o amenințare
pentru planeta noastră? Biblioteca Publică Raională „Mihai Eminescu” împreună
cu d-na psiholog Adela Mitrofan, YK Sati, au organizat o oră informativă „Mai
puțină risipă, mai mult bine în alimentație”, cu elevii claselor a V-a „A” și a
V-a „B” de la Gimnaziul Făleștii Noi.
Am
abordat următoarele subiecte:
📌 Pledoarie SSPT
📌 Risipa alimentară și cum luptăm cu ea
📌 Efectele negative ale consumului de alcool, tutun și droguri în rândul adolescenților
📌 Prezentarea
panourilor informative: „Mă afirm fără alcool tutun și droguri! "Am
grijă de corpul meu!"
📌 Au fost derulate
filmulețe educative cu genericul: „Fac ce VREAU, dar ȘTIU ce fac!"
Activitatea a fost o adevărată sărbătoare a conștientizării, iar mesajul transmis este clar: fiecare dintre noi poate contribui la protejarea mediului prin gesturi simple, precum planificarea meselor, păstrarea corectă a alimentelor și evitarea risipei. Această activitate a avut scopul ca copiii să conștientizeze despre importanța economisirii alimentelor și impactul pe care îl are asupra mediului și a comunității. Reducerea risipei alimentare este responsabilitatea tuturor. Prin acțiuni individuale și colective, putem contribui la un viitor mai sustenabil și la reducerea suferinței umane.
Elevii clasei a III-a „E” ai IP LT „Mihai Eminescu” în ospeție la bibliotecă
Elevii
clasei a III-a „E” ai IP LT „Mihai Eminescu”, învățătoare Oxana Musteațî,
ghidați de studenta stagiară Mihaela Mihalachi au pornit într-o aventură
fascinantă în lumea cărților. Cu ochii plini de curiozitate, micii exploratori
au pășit pragul bibliotecii, unde au fost întâmpinați unde au fost întâmpinați
de o atmosferă caldă și primitoare. Rafturile pline cu cărți au devenit pentru
o clipă adevărate comori, iar în fiecare volum au descoperit o poveste
fascinantă. Fiecare elev a ales o carte care i-a cucerit inima, de la povești cu prințese și dragoni până la mistere care-i invitau la descoperire. Cu imaginația la putere, elevii au participat la diverse activități
interactive care le-au stimulat creativitatea și dragostea pentru lectură. Elevii
au participat la diferite activități interactive: au inventat povești minunate,
pe care le-au ilustrat cu multă pasiune, și au creat semne de carte originale,
care le vor aminti mereu de această experiență deosebită.
Această inițiativă este un exemplu frumos al modului în care, prin activități interactive și creative, putem cultiva în rândul copiilor dragostea pentru lectură, o abilitate esențială pentru dezvoltarea personală și intelectuală.
-
Astăzi, în incinta BPR „Mihai Eminescu” din oraşul Făleşti, a avut loc o amplă activitate dedicată celei de-a 145-a aniversare de la edit...
-
Poetul și prozatorul Rudyard Kipling, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1907), a fost apreciat pentru originalitatea, spiritul d...
-
„ Se face ziua albă și încă n-am dormit Pe acest pământ pe care cumva m-am ispășit. Privesc tăcută-n soartă, paharul meu e plin, M-a...